Piele de copil
Știți versul acela nichitastănescian: „Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei”?
Cineva m-a certat:
«Ce dai înainte cu alăptarea, că și mersul la toaletă este natural și nu-l facem public?»
Sigur că m-a deranjat observația, căci de toaleta publică ne ține departe în primul rând mirosul.
Însă a te hrăni este una dintre cele mai colective activități pe care le facem dintotdeauna. Vedem asta în malluri, restaurante, în cantine, în mesele întinse duminica în familie.
Ba mai mult decât atât, orice plajă indică o convenție pe care o respectăm și acceptăm; și ne arătăm în chiloți cu sau fără sutien, pe care îi stilizăm și îi numim „costume de baie”. Și nu suntem dispuși să creăm și să acceptăm o convenție prin care mamele de sugari trebuie să înlesnească accesul la hrană, când vrea stomăcelul celui mic.
Locuri pentru animale am amenajat în parcuri, însă locuri sigure, unde să poată ieși din casă și mamele cu copii-sugari, nu avem.
Mă dedic fotografierii acestei teme.
Aici o aveți pe frumoasa și eroica mamă, Larisa Mihaela Mătușescu – o imagine a femeii care alăptează, neobstrucționată. Este cel mai bun semnal de încurajare a alăptării și de susținere pentru femeie și familie în general.
Evident, că fiind gratis și la purtător, acest aliment viu nu va beneficia de nicio campanie de marketing profesionist, însă grija și prietenia pot să solidarizeze pe cei care înțeleg frumusețea și importanța alăptării.